Aria Urbana - Urbanofonica
[indie; 2008]
Eu sunt de parere ca un album bun suna ca o poveste atunci cand e ascultat cap-coada. Asta nu inseamna ca ar trebui sa existe numai albume conceptuale, ci ca albumul meu ideal are o introducere, apoi diverse urcusuri si coborasuri care conduc spre o concluzie. Cu alte cuvinte, urmareste cat de cat momentele naratiunii, despre care am invatat in scoala generala.
Prima piesa a albumului Urbanofonica pregateste terenul. Dupa cateva clipe instrumentale, o voce extinde o "invitatie actului de creatie". Povestea incepe cu adevarat o data cu Revolutia Spirituala - o adevarata chemare la arme si o declaratie de razboi chiciului "ridicat la rang de arta". Toni, vocalul, ne previne sa ne "pregatim neuronii", dupa care o repeta, semn ca they mean business.
Desfasurarea actiunii are loc pe restul de douasprezece piese, trecand insesizabil prin triphop, dub si rock. Backgroundul diferit al membrilor trupei nu poate decat sa serveasca la creerea unui sound complex, mereu interesant. Fundamentul este muzica electronica; peste asta (sau mai degraba, prin) vine Marius, chitarist cu radacini in progresiv.
"Firul epic" e destul de liniar; o data ce ai apasat play nu prea mai intalnesti ceva care sa te faca sa tresari. Punctul culminant e atins devreme pe piesa Reverie, care are chiar efectul de a te scoate din reveria in care te aflai. Pe o muzica agresiva, Toni declama cu elocventa-i caracteristica intr-un mod similar lui Ioan, autorului cartii Apocalipsei.
Din pacate, de aici albumul stagneaza intr-un deznodamant perpetuu. Sistem de propagande mentine ascultatorul in tensiune, dar nu are nici climax, nici rezolvare. Al visului vis incearca sa creeze un moment de sing-along, insa refrenul e prea obositor. Flori carnivore contine o interventie in limba engleza din partea lui Jay de la S
