Nu era normal, oare, dacă votul uninominal ar fi continuat a trece pentru PD-L drept o chestiune de viaţă şi de moarte, ca liderii partidului, Traian Băsescu personal, propagandiştii Cotrocenilor din presă şi din societatea civilă să facă mare gălăgie în privinţa contestaţiei depuse de PRM?

Încercînd să pipăie culisele PD-L, un partid care, între noi fie vorba, n-are culise, deoarece e condus de la Cotroceni, presa s-a năpustit asupra absenţei de la sindrofia de săptămîna trecută a posibililor viitori miniştri. Căzînd în capcana manipulării de către strategii PD-L, gazetarii şi comentatorii au găsit explicaţia în aşa-zisele frămîntări din PD-L, axate pe confruntarea celor două aripi: PD şi PLD. Zicem, capcana manipulării, deoarece pînă şi un infantil în ale politicii noastre şi-ar fi dat seama că lansarea listei de posibili demnitari ar fi fost o prostie. în bătălia electorală, un partid are nevoie ca toţi oamenii săi să-şi dea sufletul pe baricadele campaniei. Un motiv pentru o astfel de epuizare nu poate fi altul decît speranţa de a obţine un post de ministru după victoria la scrutin. Dacă se ştiu deja posibilii miniştri, toţi cei rămaşi pe dinafară nu vor mai avea nici un imbold să se ostenească. Astfel manipulată, presa a văzut în absenţa listei principala ciudăţenie a manifestării de la Sala Palatului.

Noi însă credem că alta a fost ciudăţenia în stare a ne sesiza o lucrătură de culise a PD-L: absenţa oricărei referiri la candidaţii PD-L pentru colegiile uninominale.

Pentru un partid, fălirea cu un nume de răsunet printre candidaţii la uninominal ar fi fost un instrument deosebit de impact mediatic şi electoral. Cu excepţia lui Theodor Stolojan, discursurile s-au referit la un singur nume socotit a aduce spor de zestre electorală PD-L: Monica Macovei. Numai că numele Monicăi Macovei a fost invocat în legătură cu minis