Forul comunitar trebuie sa declanseze o veritabila campanie de public relations in relatia cu electoratul irlandez - si nu numai cu el. Probabil ca o solutie poate fi imaginata pornind de la una dintre prevederile cheie ale Tratatului de Reforma a UE: implicarea mai pronuntata a parlamentelor nationale in decizia comunitara. Criza georgiana si implicarea Uniunii Europene in procesul de mediere intre Moscova si Tbilisi au fost principala preocupare a liderilor europeni in ultimele saptamini. Semiesecul a fost prezentat drept un succes, iar presedintia franceza a Uniunii a contribuit mult la acest joc de imagine. Acum, liderii europeni tind sa revina la preocuparile cotidiene, iar in planul integrarii europene ele se reflecta in primul rind prin "problema irlandeza". Presiunea asupra guvernului de la Dublin va fi uriasa, pentru ca - a spus-o deja Nicolas Sarkozy - in fata unor crize de amploarea celei georgiene (cu alte cuvinte, crize care sa implice Rusia), UE nu-si poate permite sa vorbeasca pe mai multe voci. Primul ministru Brian Cowen este dator sa propuna o iesire din impas, care sa duca la ratificarea tratatului de la Lisabona, iar omologii sai inteleg prin aceasta organizarea unui nou referendum. Fara o gama de concesii, fie ea si redusa, consultarea ar oferi si de aceasta data un rezultat negativ, astfel ca vor urma saptamini de negocieri intense. Mediul extern este cit se poate de nefavorabil, multe partide de guvernamint contemplind varianta neplacuta a pierderii alegerilor - spre exemplu, laburistii britanici, in rindul carora s-a accentuat miscarea de contestare a lui Gordon Brown. Economia germana nu este capabila sa insufle optimism in zona euro, iar despre problemele Italiei sau Spaniei sintem, de asemenea, bine informati. (Chiar si in cazul unei reactii pozitive a pietelor internationale la masurile anticriza adoptate in Statele Unite, va trece mult ti