Cel mai recent film al lui Nicolas Cage nu e o poezie, asa cum am incercat eu sa fac in titlu, nici macar una in rima alba. Desi (sau poate tocmai pentru ca) e mai harnic decat oricand, lucrand mai multe filme pe an, Nicolas Cage interpreteaza din poignet partitura decolorata a unui ucigas platit. Vi se pare ca l-ati mai vazut intr-un rol similar? Degeaba are parul canit, nu? Drept e ca nici regizorii nu-l ajuta.
Fratii Pang (Oxide si Danny) au dat in anul 2000 lovitura cu "Bangkok Dangerous", iar acum au incercat un remake american. Dar supa de taietei s-a sleit. Filmul e foarte slabut. Ca niciodata, totul ti se da mura-n gura prin comentariul din off al eroului. Nefericita optiune e stoarsa de toate cele. Cand eroul, Joe, incepe sa enumere cele patru reguli ale sale, adica pe la inceputul filmului, iti vine deja sa iesi din sala.
De ce cred unii regizori ca spectatorii sunt atat de tute incat sa trebuiasca sa le spuna si cu cuvinte ce arata pe ecran? In plus, ai senzatia ca eroul e mult mai profund si mai comunicativ decat pare. Basca, optiunea pentru vocea din off nu e justificata dramaturgic, chestie care s-ar putea totusi ierta; si Scorsese a facut-o. Nicolas Cage este un foarte profesionist asasin platit care are patru reguli de aur pe care ni le spune inca de la inceput, ca sa stim pe urma ca urmeaza sa le incalce.
Asta se va intampla in Thailanda, unde omul ajunge cu treaba. Contrar regulii, il ia ca ucenic pe un terchea-berchea, contrar regulii, se indragosteste de o surd-muta care lucreaza la farmacie (privirile de cocker ale lui Cage sunt in aceste secvente de-a dreptul comice). Si, fireste, Joe va face o mare greseala. Dar cui ii mai pasa? Beneficiind de o vedeta la fel de originala ca un hamburger de la McDonald's si de o stilistica la fel de originala si ea pe cat e scenariul, filmul merita vazut - daca merita sa fie
