26 Septembrie – Mutarea Sfântului Apostol si Evanghelist Ioan, ucenicul Sfântului Ioan Botezatorul, chemat apoi la apostolat de Însusi Dumnezeu. Ioan a fost cel mai apropiat dintre toti discipolii Mântuitorului, cel care a fost prezent la învierea fiicei lui Iair, împreuna cu Petru si Iacob si singurii chemati pe Tabor la schimbarea la fata, martorii dialogului dintre Iisus Hristos si profetii Legii Vechi, Moise si Ilie, fulgerati de stralucirea luminii necreate a dumnezeirii întrupate.

Acelasi grup apropiat al celor trei alesi a fost chemat în noaptea prinderii din gradina Ghetsimani când Iisus le-a încredintat doar lor drama Sa launtrica: „Întristat de moarte Îmi este sufletul” (Mt. 5, 38). Ioan, „ucenicul pe care-L iubea Iisus”, este acela caruia Domnul i-o încredinteaza, de pe cruce, pe mama Sa: „Atunci Iisus, vazând pe mama Sa si pe ucenicul pe care-l iubea stând alaturi, i-a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi i-a zis ucenicului: Iata, mama ta!” (In.19, 26-27). „Ucenicul pe care îl iubea Domnul” era singurul care nu s-a temut sa vina sub crucea rastignirii Lui Dumnezeu, în timp ce toti ceilalti stateau la distanta si de aceea, prin Ioan, Maica Domnului a devenit Maica noastra a crestinilor. Tot Ioan este primul martor al mormântului gol al Domnului: „dar celalalt ucenic alerga înainte, mai repede decât Petru si a sosit cel dintâi la mormânt. si aplecându-se a vazut giulgiurile odihnindu-se, dar n’a intrat” (In. 20). De asemenea este primul care L-a recunoscut pe Iisus cel înviat, la a doua pescuire minunata, simbol al împaratiei cerurilor ce se câstiga prin efort uman si cu ajutorul Mântuitorului înca din vremea vietii pe pamânt.

Evanghelia Sfântului Ioan se deosebeste de cele trei scrise de Matei, Marcu si Luca, numite sinoptice pentru ca redau într-un mod unitar de întelegere viata, activitatea si învatatura Mântuitorului, toti tr