An de an, din 2002 încoace, cercetătorii de la Muzeul Ţăranului Român refac Drumul Crucii, un program de cercetare antropologică al cărui rezultat se concretizează într-o expoziţie dedicată crucii şi troiţelor, dar şi meşterilor care le lucrează.
An de an, din 2002 încoace, cercetătorii de la Muzeul Ţăranului Român refac Drumul Crucii, un program de cercetare antropologică al cărui rezultat se concretizează într-o expoziţie dedicată crucii şi troiţelor, dar şi meşterilor care le lucrează.
Expoziţia care s-a deschis de Ziua Crucii, la 14 septembrie, şi care poate fi vizitată pînă la 30 septembrie scoate la iveală bogata tradiţie a troiţelor de pe Valea Slănicului din judeţul Buzău. Zonă pitorească şi cu oameni credincioşi, această parte a ţării a oferit antropologilor Lila Passima, Ciprian Voicilă şi Cosmin Manolache suficient material încît să îşi dorească să revină pentru aprofundare. La Muzeul Ţăranului puteţi vedea o parte din rezultatul cercetării lor, adică troiţe fotografiate de Marius Caraman, dar şi unelte, schiţe, pensule, vopsele, alte obiecte care aparţin meşterilor cruceri întîlniţi.
CHIVOTUL CASEI. Lila Passima ne-a dezvăluit cîte ceva din demersul realizat pe firul Slănicului, de la Mărăcineni pînă sus, la Terca şi Bisoca: “Laitmotivul a fost că a ridica o troiţă este semn de credinţă, că tot omul bun, care e ortodox, spun ei, face o troiţă, pentru că acolo şade gîndul bun. Troiţa se face la intersecţii, pentru că pe acolo trec şi spirite rele, iar Dumnezeu le risipeşte. Am aflat de la ei că se pune apă şi se clădeşte în apropiere o fîntînă, ca tot omul însetat să-şi ostoiască setea şi să se închine. Găseşti şi merinde cîteodată la troiţă. Oamenii ne povesteau că lăsau şi pîine, şi brînză, uneori fructe. Noi am găsit găleţi cu apă, căni şi fîntîni. Am găsit troiţe din 50 în 50 de metri, dar şi în interiorul gospodăr
