A trăi într-o ţară ca Italia, paradoxal, nu e la îndemîna oricui. Poţi fi înclinat să crezi că nimic nu e mai simplu decît să-ţi faci, într-o zi, bagajul şi să iei viaţa în piept, acolo unde se aude că românii pot cîştiga un ban cinstit. Totuşi…
A trăi într-o ţară ca Italia, paradoxal, nu e la îndemîna oricui. Poţi fi înclinat să crezi că nimic nu e mai simplu decît să-ţi faci, într-o zi, bagajul şi să iei viaţa în piept, acolo unde se aude că românii pot cîştiga un ban cinstit. Totuşi…
Nu exclud că unii, puţini, reuşesc să dea lovitura din prima zi. Însă cei mai mulţi, “milionul rătăcit”, se descurcă greu. Pe de altă parte, înseamnă, oare?, Italia ţara în care te duci doar ca să munceşti pentru a trimite acasă nişte bani? N-ar trebui să fie ea, Italia, locul în care să poţi trăi din plin cultura şi civilizaţia Europei?
VIOLONISTUL DIN BUCĂTĂRIE. Artistul român Tănase Garciu, care a făcut meserie 25 de ani la Bari, în Italia, şi care, întorcîndu-se definitiv în România, şi-a deschis un restaurant la Mamaia, mi-a spus, într-o seară cu parfum de toamnă, că se consideră norocos că a putut cînta (e violonist) într-o ţară în care “a te îmbrăca e o artă, a vorbi şi a te comporta şi, evident, a mînca – e la fel”. Cu “Tase”, cum îi spun prietenii, am putut sta la taclale pe terasa Restaurantului “Bella Italia” din Mamaia, urmărind, din obişnuinţă, printre cuvinte, dansulfarfuriilor pline. “Am apreciat că un italian adevărat se duce într-un restaurant nu pentru că localul e «de fiţe», ci pentru că acolo se mănîncă bine. Am găsit în Italia restaurante chiar aproape de mare, unde nu se pune faţă de masă, ci o simplă coală de hîrtie, dar unde poţi să mănînci cu plăcere o «frittura mista». Cînd te duci la Bari, la Lecce, la Santa Maria de Leuca, situate în «călcîiul» cizmei italiene, şi mănînci o «frittura di misto di mare» (diferiţi peşti ş
