Duminica seara, in Bucuresti, zece mii de oameni au petrecut peste trei ore pe un stadion fara sa fluiere, fara sa injure si fara sa arunce cu scaune. Au ascultat intr-o liniste suprema o voce demna de "Tower of Song" si maiestria celor care o acompaniau. Leonard Cohen a imblanzit publicul desi nu a avut artificii sau jocuri de lumini, nu a cersit aplauze, nu a schimbat nenumarate costume "de designer" si nici nu a uitat ca se afla la Bucuresti. A multumit de fiecare data cand i s-a strigat "La multi ani" si si-a scos de nenumarate ori palaria, la propriu, atat in fata publicului, cat si a colegilor sai de pe scena.
Concertul a inceput cu intarziere, dar nu pentru ca artistul nu ajunsese la stadion, ci pentru ca publicul inca statea la cozile de la cele trei intrari. In timpul asta, Leonard Cohen se bucura deja de prima felie de tort aniversar. A ajuns pentru prima data in viata la Bucuresti tocmai in ziua in care a implinit 74 ani. Varsta care nu l-a impiedicat sa mearga topaind spre culise la fiecare pauza.
A aparut pe scena fara semnale sonore, fara jerbe de artificii, fara vreo prezentare pompoasa. A facut o plecaciune cu palaria la piept si, din acel moment, totul a fost magic.
Melodie dupa melodie, vocea, prestanta si modestia lui Cohen au reusit sa ridice tot mai multe cupluri la dans. A zambit, a glumit curtenitor cu cele doua surori Webb (Charley si Hattie) care i-au fost backing vocals. A prezentat pe fiecare dintre cei care-l insoteau pe scena, de fiecare data cand acesta avea o partitura care-l scotea in evidenta.
A spus simplu "Thank you" de fiecare data cand cineva din public i-a strigat "Happy birthday". Din pacate, insa, cele trei incercari de unire a intregului stadion intr-o cantare aniversara au esuat.
Asa cum a esuat si incercarea organizatorilor de a mentine grupurile initiale de spectatori. Dupa nici
