In general, lectura nu este cine stie ce populara in Romania, desi ne tot laudam ca primim cu totii pana in clasa a XII-a o cultura generala care altora, mai rasariti economic decat noi, le lipseste. Injuram scoala, nu o data, pentru proasta calitate a absolventilor ei si ne prefacem, in majoritatea timpului, ca ne preocupa cultura. Dar este suficient ca oricare dintre noi sa intre in prima librarie pe care o intalneste si sa intrebe cum arata vanzarile de peste vara – sezon al concediilor si al loisir-ului – pentru a ne convinge cata ipocrizie neinocenta sta intr-un asemenea comportament. In Romania, suntem prea ocupati peste an pentru a citi, fie si literatura de delectare, iar cand vine vara, graba de a ne cheltui prin concedii in locatii extravagante bruma de agoniseala din timpul zilelor de povara si tractiune inlatura orice interes pentru productia locala ori universala de carte. O scuza la moda este aceea ca, mai nou, de vreun deceniu sau doua incoace, gasesti totul si orice pe internet.

Dar se stie cam ce cauta insul care se izoleaza de lume in fata ecranului de la computer. In cel mai bun caz este vorba despre... locatii atractive pentru vacanta urmatoare.

In ciuda acestui fapt, oamenii mai fac si greseli. La finalul de saptamana din urma, profitand de un moment de ragaz, am citit – din pura placere – dintr-un autor care consemna impresiile unui calator strain. Nu ma pot abtine sa nu citez aici cateva pasaje semnificative din scrierea respectiva.

"In cursul calatoriei mele, am dat peste o tara destul de mare si cu o populatie destul de numeroasa, unde toate functiile se cumpara, nu in taina, ca in alta parte, si nici cu intentie frauduloasa, ci in mod public si pentru a se supune hotararilor... Dreptul de a judeca, in mod suveran, onoarea, averea si viata cetatenilor este scos la licitatie si e vandut asa cum se vand cateva pogo