In cazul in care cresterea economica a Romaniei isi mentine actualul ei ritm, unii dintre noi vor apuca, poate, vremuri in care aceasta o va fi depasit chiar si pe cea a SUA. Cu putine zile in urma, premierul Tariceanu recurgea exclusiv la superlative pentru a face bilantul activitatii echipei sale guvernamentale. Prezentarea s-a dovedit la fel de categorica precum una expusa de presedintele unei societati pe actiuni.

Totusi, ramane deschisa intrebarea despre numarul real al cetatenilor care au ajuns sa beneficieze cu adevarat de realizarile enumerate. In prezent, vedem cu totii ca PNL si PSD se dau de ceasul mortii pentru a le demonstra pensionarilor imensa grija ce le-o poarta. Manevra reprezinta insa doar o noua si fatisa tentativa de transformare a pensionarilor intr-un segment electoral captiv, lesne manipulabil de catre oricare dintre partidele oligarhice ajunse la putere.

Momirea pensionarilor presupune o serioasa realocare de fonduri, drept care sumele necesare investitiilor pe termen lung in vederea dezvoltarii unor ramuri industriale in baza resurselor si a aptitudinilor autohtone vor continua sa lipseasca. La randul lor, cei mai multi dintre pensionari se vor bucura, dupa ani grei de penurie, doar pentru scurt timp de nescontatele efecte ale munificentei guvernamentale, vulnerabilitatea economiei romanesti fiind inca prea mare pentru a permite finantarea pe termen mediu sau lung a acestui segment al populatiei, de altfel aflat in constanta crestere.

Partidele de la guvernare s-ar dovedi deosebit de inspirate daca si-ar reevalua actuala strategie cat de curand, stabilind prioritatile intru augmentarea functionabilitatii economiei romanesti si in special a competitivitatii acesteia. In loc sa-i recompenseze pe speculantii bine conectati, care achizitioneaza activele statului pentru a le revinde fara a fi incercat macar sa l