Pe un drum pietruit din Ipoteşti, printre case mari, o cocioabă gata să se prăbuşească abia se zăreşte. Curtea mică este împrejmuită de câteva lemne vechi, legate între ele cu sârmă. O căutăm pe Ana Ilie, o femeia săracă şi singură.Ana Ilie are 66 de ani şi locuieşte singură într-o căsuţă dărăpănată. Este aproape oarbă, iar puţinii bani pe care îi primeşte lunar nu îi ajung să meargă la doctor. A auzit prin sat că se poate vindeca de cataractă dacă se operează. „Nu mă duc, mamă, la doctor, că nu am bani. Stau şi aşa, că sunt bătrână. Nu mi-e frică decât că o să orbesc de tot şi atunci... câinii o să mă mănânce“, a spus resemnată bătrâna. Ana are un singur copil, o fată căsătorită la Grădinari. Nici nu îşi mai aminteşte când şi-a văzut ultima dată copilul. Crede că au trecut mai bine de 11 ani de atunci. „Fata o duce bine. Are casă mare, cu opt camere, la Grădinari. Are doi copii, o fată şi un băiat“, spune, cu bucurie în suflet, femeia. Ana a avut primul copil când avea 17 ani. Bucuria de mamă i-a fost curmată brusc, la numai două săptămâni după ce a născut. „Când am venit din sat, mi-a spus soacră-mea că mi-a murit copilul. Când am auzit, am vrut să mă omor. M-am urcat în pod să mă spânzur, dar m-a văzut bărbatul şi m-a salvat de la moarte“, îşi aminteşte Ana. A născut-o apoi pe Maria, cel de-al doilea copil. A plecat din casa soacrei şi şi-a făcut, cu sacrificii mari, căsuţa în care locuieşte acum.

„Nu mi-e frică decât că o să rămân oarbă“ O cămăruţă de câţiva metri, o bucătărie şi mai mică şi o prispă îngustă sunt toată averea femeii. „Am doar un bec, că nu am avut bani să mai iau şi prize, atunci când am băgat curent“, spune femeia. A lucrat 28 de ani la colectiv, iar acum are o pensie de 84 de lei, la care se adaugă ajutorul social de 80 de lei. E mulţumită că are bani să îşi cumpere câte un sac de făină şi, din când în când, cartofi, roşii sau fasole