Prigoana artei nu este Silviu Prigoana, ci televiziunea. Sistemul televizual de con­ce­pere (dar nicidecum de percepere) a artei, care telescopeaza monstruos nimi­cu­rile si escamoteaza iresponsabil abi­su­ri­le. Am inteles asta pe pielea mea, atunci cand am acceptat, acum cateva zile, sa par­ticip la o emisiune moderata, la Rea­li­ta­tea TV, de Andreea Cretulescu. Mode­ra­­toarea m-a sunat, intrebandu-ma daca ac­cept sa vin in emisiune pentru a "co­men­ta" niste tablouri. Am intrebat-o cui apartin acele tablouri. Mi-a raspuns, dan­du-mi numele: Benedek Levente. Numele nu-mi spunea nimic. Dar, atunci cand mi-a spus ca este vorba despre expozitia de la Atelier 35, am realizat ca da, vazusem ex­po­zitia. Uitasem numele tocmai pentru ca era evident ca omul doar asta dorea: sa-si faca un nume. Era vorba despre un tanar care, la fel ca multi altii, incerca sa atraga atentia asupra sa, storcand vin ghiur­­ghiuliu din ciorchinii mustind de acrea­­­la ai Romaniei de azi: prostitutie fi­zi­ca si politica, habotnicie, servilism, pros­tie (tare, in realitate, ale oricarei tari - poa­te cu marea exceptie Singapore - daca ai dioptriile potrivite sau, dupa caz, potriv­ni­ce). Era numele unei retete, nu al unui ar­tist. Nu aveam de ce sa-l tin minte. Pentru ca vazusem, totusi, expozitia, am accep­tat sa particip la emisiune. Surprizele au in­­ceput inca de pe platou, atunci cand am in­­teles ca vorbele "acum suntem in for­ma­tie completa" se refereau, pe langa mine, la Silviu Prigoana, la Bogdan Naumovici, "creative" din domeniul publicitatii, si la un domn Val Valcu, prezentat drept me­dic, dar care juca rolul de ziarist. Stu­poa­rea a fost si mai mare atunci cand am vizio­nat "reportajul de la locul faptei" cu care incepea emisiunea. Era pur si sim­plu o facatura. Oameni de pe strada (in­clu­siv gunoieri, ale caror veste reflecto­riÂ