Setea de sondaje a opiniei publice creeaza monstrii. Uitand ca sondajele nu sunt altceva decat simple masuratori conjuncturale ale unei opinii in continua miscare, unii le transforma in adevaruri absolute. Iar cand sondajele sunt facute publice, totul se intampla de parca populus dixit. Dar chiar ne vorbeste poporul prin sondaje? Ori mai degraba cei ce formeaza opinia publica sunt si cei care influenteaza prin comentariile lor Romania sondajelor? A confunda, ba uneori chiar a inlocui dezbaterea democratica cu dictatura sondajelor de opinie e un joc riscant.
Caci sondajele, departe de a fi adevaruri integrale, raman totusi instrumente esentiale in analiza dinamicii opiniei publice, fara inca ca aceasta sa justifice metamorfozarea lor in formule magice sau solutii definitive. Tentatia trucajelor sociologice, careia, de cele mai multe ori, nu sociologii, ci comentatorii ii cad prada, primejduieste fragilul spatiu public romanesc.
A fost suficient ca INSOMAR sa publice ultimul sau sondaj, ca interpretarile diametral opuse sa invadeze mass media, bulversand publicul. Privind Romania prin prisma sondajelor, o vedem dezarticulata si conflictuala. Dar, cata vreme se opereaza doar cu decupaje si se insista asupra controverselor, cum ar putea parea altfel?
Oricum, desi expus prin natura unor influente diverse, inclusiv politice, parca niciodata inainte de 2004 conflictul politic nu a actionat atat de evident asupra sferei, teoretic nepartizane, a institutelor de sondaje. si daca acele campanii electorale din 2004 au afectat nu doar politica, ci si linistita lume a cercetarilor sociologice si de piata, ce sa ne mai miram ca situatia a degenerat de-a dreptul dupa referendumurile din 2007 sau dupa alegerile locale din 2008. Supusa exigentelor economiei concurentiale de piata, activitatea de cercetare, fie ea sociala, politica sau de marketing, a
