Un vîrtej agită lumea. Planeta, în părţile ei cele mai dezvoltate, suportă o criză clasică a structurilor de producţie, o criză a gestiunilor, dar întâi şi întâi o criză legată de bani. O criză a pieţelor financiare.
Un vîrtej agită lumea. Planeta, în părţile ei cele mai dezvoltate, suportă o criză clasică a structurilor de producţie, o criză a gestiunilor, dar întâi şi întâi o criză legată de bani. O criză a pieţelor financiare.
De unde a pornit vijelia? N-ar fi nici o eroare dacă aş spune că de la prea multă lăcomie. Pieţele financiare s-au apucat să multiplice bani la nesfârşit. Sau, mai degrabă, să multiplice instrumente financiare, cu deosebire derivate, uitând adeseori de faptul că banii, chiar şi în capitalismul financiar, au nevoie de o bază: munca performantă.
N-ar fi nici o eroare, repet, dacă am plasa analiza în acest plan, dar ar fi o ciuntire a adevărului. Pentru că adevărul întreg are la bază modelul veacului XXI, ce aduce în prim-plan şi o schimbare a criteriilor folosite în analizele economice. Multă vreme, înainte de sfârşitul secolului XX, economiştii au avut o convingere: "Dacă merg construcţiile, merge economia". Sau: "Unde miroase a ciment, miroase şi a creştere economică". Butade numai parţial adevărate astăzi, într-o vreme în care o bună parte a economiei este "invizibilă". Şi nu am deloc în vedere economia "subterană", "paralelă" sau "necontabilizată", ci economia monetară, imensă încrengătură de circuite financiare în care se formează un volum important din produsul mondial brut. Această parte "invizibilă" a economiei a făcut ca altă deviză să devină dominantă: "Dacă banii sunt sănătoşi, înseamnă că merge şi economia".
Aşadar, de la mirosul de ciment la mirosul banilor. Deschiderea pieţelor de bani, proces ce a cunoscut accelerări şi amplificări puternice în anii din urmă, a dat lumii