Multe dintre societăţile din portofoliul AVAS au fost lăsate să moară, iar cele scoase la vânzare sunt greu vandabile. Eşecurile la privatizare au îngreunat situaţia financiară deja precară a multor companii, timp în care acestea au acumulat sute de milioane de lei drept datorii, majoritatea tot către stat. Acţiunile pe care le deţine statul în firmele neprivatizate aduc mai mult datorii către bugete decât avantaje acţionarului în cauză. Multe societăţi comerciale din toată Oltenia zac de 10-12 ani în ograda acţionarului majoritar sau minoritar - statul român, prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care nu a fost în stare să le privatizeze nici până în 2008. Sub aripa protectoare a statului, firmele din portofoliul AVAS fie au intrat în paragină, cum e cazul societăţilor agricole, fie funcţionează bine mersi, dar acumulează datorii imense, tot la stat. Unele dintre ele au intrat, între timp, în faliment, în lichidare sau, pur şi simplu, au fost dizolvate, astfel că statul a mai încasat doar praful de pe tobă, iar menţinerea lor în portofoliu este mai mult o povară. AVAS nu are voie să investească în aceste societăţi din portofoliu, pentru a le face mai atractive potenţialilor cumpărători, ba chiar a renunţat să le mai vândă pe cele „căzute“. În portofoliul statului sunt foarte multe agromecuri şi societăţi comerciale cu obiecte de activitate dintre cele mai bănoase. La asemenea companii, statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, dar, în acelaşi timp, ele sunt pe pierderi de ani buni, pe fiecare judeţ. Procedural, când sunt scoase la vânzare, firmele sunt evaluate de un evaluator independent (pe banii firmei), iar în urma expertizei, preţul pe care îl estimează acesta va fi cel de pornire a licitaţiei. AVAS nu face decât ca, la numirea administratorului societăţii, să-l determine pe acesta să semneze un contract de performanţă, prin c