10.000 de fani l-au aplaudat pe artist, la primul său concert în România. Sursa: AFP PhotoSursa: Cosmin Marinescu

1 /.

„And Jesus was a sailor... When he walked upon the water“... vocea mată a lui Leonard Cohen a răsunat, duminică seara, pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucureşti, articulând cu o claritate demnă de o înregistrare în studio refrenele pieselor „dragoste şi ură“, nenumă rate uşi pe care artistul canadian le deschide cu aceeaşi atenţie, aşa cum spunea, nu demult, pentru a fi sigur că ceea ce se ascunde în spatele lor nu rămâne inaccesibil. „If you want a boxer… I will step into the ring for you“...

Împins pe scenă fie de spectrul falimentului, fie de fascinaţia de a mai simţi o dată adoraţia publicului, Leonard Cohen a plecat în turneu după 14 ani de pauză, redefinit şi „vindecat“, dar fără să-şi piardă acel ceva atât de personal, care i-a făcut pe unii să simtă lacrimi pe obraji încă de la primele acorduri ale pieselor sale. „Bărbatul care iubea femeile şi pe care îl iubeau femeile“, provocatorul, muzicianul, poetul a apărut în faţa publicului aşa cum probabil fiecare şi-l imaginase, amintind doar prin zâmbet de cinism sau depresie, îmbogăţit de siguranţa celui care a depăşit emoţiile consacră- rii. „Orice muzician visează la asta. Să apari în faţa publicului şi să nu mai fii nevoit să dovedeşti nimănui nimic, să te poţi cufunda în căldura acestuia. Şi asta produce ceva teamă, aceea de a nu dezamăgi, de a te ridica la înălţimea propriilor pretenţii“, spunea Cohen înaintea acestui turneu.

În ciuda îndoielilor care l-au măcinat atâta vreme, scena s-a dovedit a fi în continuare locul pe care „înaltul poet al melancoliei“ îl stăpâneşte cel mai bine, iar piesele sale au rămas aceleaşi călătorii răscolitoare în „universul bizar şi magic“, guvernat de poezie şi tristeţe, al unul cantauror care a împlinit ieri 74 de an