Decizia Fed de a imprumuta gigantului din asigurari AIG suma de 85 de miliarde de dolari (59 de miliarde de euro) in schimbul a 80% din companie este, indiferent de motive, o masura dramatica.
Nationalizarea de catre stat a Fannie Mae si Freddie Mac a reprezentat punctul culminant al anilor in care interesele publice si private s-au amestecat. Dar ce s-a intamplat la AIG este de fapt nationalizarea unei companii private aflate la ananghie, care, chiar daca nu fara precedent, se intampla foarte rar in Statele Unite. Chiar daca interventia a fost imperativa, raza de actiune a efectelor ei este extrem de larga, scrie Wall Street Journal.
Criza de pe Wall Street a devenit, bineinteles, un motiv de dispute politice. Pe de-o parte, vina este aruncata pe "socialism" si "punerea in pericol a moralitatii", in timp ce altii dau vina pe lipsa de reglementari si relatia prea relaxata dintre "barosanii de pe Wall Street" si administratia de la Washington. Cat de bine ar fi daca realitatea ar fi atat de simpla. Jocul plasarii vinei va continua, dar nimeni nu va putea indrepta raul deja facut.
In primul rand, este adevarat ca nestiinta si lacomia si mandria sunt cateva din cauzele acestei crize. In al doilea rand, ideea ca exista acel ceva numit "piata libera" pe care guvernul o poate imblanzi cu ajutorul regulamentelor si legilor este pura fictiune. Guvernele creeaza conditiile legale pentru piete; pietele reflecta ce pot face sau ce sunt dispuse sa faca guvernele. Reglementari versus piata libera este o falsa dihotomie. Poate ca intr-un univers teoretic, unde am putea sa incepem de la zero si sa construim o societate noua nu ar fi asa. Dar noi existam intr-o retea de piete si reglementari si provocarea consta in raspunderea la problemele aparute in asa fel incat sa reducem posibilitatea unor astfel de crize in viitor.
Si exact in aceasta situ