Acum cativa ani, am vazut pe masa unui lider politic - nu spui cine, persoana importanta! - un sondaj de opinie avand ca tema marile probleme care framanta mintea electoratului. Era un sondaj facut la comanda, nu neaparat strict secret, dar, in orice caz, pentru uz intern. Si, de fapt, ca sa fiu sincer, era pentru el. Dupa spaimele comune legate de cresterea preturilor, locuinte, loc de munca etc., atunci cand venea vorba de reformarea clasei politice, doua dorinte mari rostea vocea poporului prin intermediul graficelor si al procentelor din sondajul amintit: vot uninominal si parlament unicameral.
„Vedeti, domnu’ Turcescu, despre asta trebuie sa le vorbim astazi romanilor, asta asteapta ei de la clasa politica!“, mi-a spus atunci marele politician. Am baiguit ceva despre pregatirea electoratului, mi-am asumat ignoranta in privinta sistemelor atat de complicate privind votul uninominal si am incercat sa-mi aduc aminte ce presupune trecerea la parlament cu o singura camera.
Referendumuri, modificarea Constitutiei... Dar era inca vremea in care la putere se afla Marea Alianta, asa ca omul politic a ras cu pofta, aruncand vorbe mari spre tavanul biroului: „Se face, domnu’, se face...!“.
Si s-a facut. Votul uninominal a iesit stramb ca un copil conceput la betie, dar am vazut politicieni romani ridicand in slavi uriasul efort al clasei politice de a ne scapa de votul pe liste si de a ne implini dorinta sa votam oameni. Pentru ca la mijloc e vorba de o infrigurata asteptare din partea electoratului, asa cum arata sondajul vazut acum cativa ani pe biroul marelui politician, nimeni nu mai pomeneste nimic de aberatiile sistemului dupa care se presupune ca vom vota la 30 noiembrie.
Si, din nefericire, sunt destule, de la marcarea colegiilor electorale pana la aberatia unui singur tur de scrutin, nemaipunand la socoteala lipsa oric
