Să îşi surprindă copilul fumând sau să aibă indicii clare că el a dobândit acest viciu este o lovitură puternică pentru părinţi. Faptul că adolescentul fumează nu trebuie interpretat ca o criză a familiei sau ca o problemă fără rezolvare. Însă nu poate fi nici neglijată, în speranţa că este o etapă care va trece de la sine, fiindcă mulţi dintre cei care încep să fumeze la vârsta adolescenţei vor rămâne fumători toată viaţa.

Să îşi surprindă copilul fumând sau să aibă indicii clare că el a dobândit acest viciu este o lovitură puternică pentru părinţi. Faptul că adolescentul fumează nu trebuie interpretat ca o criză a familiei sau ca o problemă fără rezolvare. Însă nu poate fi nici neglijată, în speranţa că este o etapă care va trece de la sine, fiindcă mulţi dintre cei care încep să fumeze la vârsta adolescenţei vor rămâne fumători toată viaţa.

Măsuri dure?

Reacţia imediată a părinţilor într-o asemenea situaţie poate fi nervoasă, chiar necontrolată. “În nici un caz nu trebuie să dăm adolescentului o lecţie de morală în faţa prietenilor, dacă el se află într-un grup în momentul în care l-am surprins cu ţigara. Discuţia trebuie să aibă loc numai între părinte şi copil”, sfătuieşte psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul Spitalului de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Nici măsurile dure nu sunt recomandate de psihologul Oana-Maria Udrea. Certurile interminabile, ameninţările, pedepsele, toate se dovedesc de cele mai multe ori ineficiente. Recompensele de tipul: “Dacă renunţi la ţigări îţi cumpăr un calculator” nu sunt nici ele o soluţie fericită, fiindcă adolescentul nu va înţelege cu adevărat pericolul la care se expune fumând şi ar putea continua să fumeze în secret.

Semnificaţia personală

Mult mai eficientă este o discuţie cu adolescentul cu privire la semnificaţia pe care el o acordă fumatului. “Dacă părinţii n