Dintre toate intelesurile cuvantului englezesc turbulence - turbulenta, in limba romana -, pe care l-a folosit Alan Greenspan, fostul sef al bancii centrale americane, pentru a caracteriza actuala criza internationala, vartej financiar pare a fi cel mai potrivit. Vartej, in forma cea mai periculoasa, insemnand o valtoare produsa intr-o anumita zona a unei ape care curge repede, la intalnirea unui obstacol; de fapt, o miscare rapida de rotire a apei formand cercuri repetate, uneori inspumate, unde chiar si inotatori dintre cei mai experimentati, daca nu sunt atenti, pot fi trasi la fund. Imaginandu-ne, acum, o imensa apa curgatoare, un fluviu urias ce cuprinde intreaga planeta, reprezentand piata
financiara internationala, un fluviu agitat de involburari infricosatoare, unele extrem de periculoase, inghitind rechini dintre cei mai puternici, altele cu un grad de pericol mediu sau chiar slab, dar inspirand si ele o fireasca teama, ne putem face o idee despre cum se manifesta criza ce da fiori Americii si lumii intregi de mai bine de un an. Planeta, in zonele ei cele mai dezvoltate, suporta o criza clasica, a structurilor de productie, o criza a gestiunilor, dar intai si intai o criza legata de bani. O criza a pietelor financiare.
Totul a pornit de la prea multa lacomie. Pietele financiare s-au apucat sa multiplice bani la nesfarsit. Sau, mai degraba, sa multiplice instrumente financiare, cu deosebire derivate, uitand adeseori de faptul ca banii, chiar si in capitalismul financiar, au nevoie de o baza: munca performanta. S-a ajuns astfel la criza posibila numai in conditiile veacului XXI, intr-o vreme dominata de tehnologii dintre cele mai sofisticate, care pun banii in miscare intr-o dinamica si in modalitati inca neintalnite pana acum.
Undele vartejului n-au cuprins si pietele emergente din zona noastra. Dar, pentru viitor, cel apropiat, chestiunea