O campanie premergatoare unor alegeri legislative nu este altceva decat un poligon politic in care se experimenteaza arsenalul electoral corespunzator fiecarui partid. In general, promisiunile tin capul de afis, fiecare lider, ca este de dreapta sau de stanga, incercand, prin metode "specifice" si binecunoscute publicului, sa sensibilizeze alegatorii in scopul atragerii lor mai inainte de actul propriu-zis al votarii. Experienta de pana acum arata ca, din noianul fagaduielilor facute inclusiv in perioada dinaintea campaniei electorale, maximum zece la suta au sansa reala de a depasi acest stadiu. Restul raman vorbe in vant. Problema acestui sistem de convingere neperformant nu ar fi insa doar promisiunile fara acoperire facute cetateanului, care seamana izbitor cu penibilele cuvantari de la congresele defunctului PCR, cand lingaii lui Ceausescu se angajau in fata conducatorului suprem ca vor face "totul" ca sa curga lapte si miere in toata tara.
Principalul delict politic ar fi ca actorii-cheie, neschimbati de 18 ani, vor sa se impuna in continuare apeland la jocuri meschine facute dupa scheme vechi, validate din interes la fiecare patru ani, pentru a obtine cu orice pret puterea. Manati de griji si nevoi, alegatorii, in majoritatea lor, accepta pana la urma provocarea, neuitand insa minciunile bine administrate de cei care sunt dirijori sau simple marionete in partide. Unii dintre ei sunt astazi la guvernare, altii au parasit Palatul Victoria inainte de termen, trecand pe banca opozitiei, de unde dau lectii de moralitate la toata clasa politica. Exista si a treia categorie de lideri care folosesc, la randu-le, partituri improvizate, incat ajung si ei sa creada aberatiile debitate in timpul lansarii unor candidati in colegiile uninominale. Luati iesirea in decor a presedintelui PSD, care le promite la toti romanii aflati la munca in strainatate cate
