Guvernul Tariceanu supravietuieste de aproape patru ani, dar din 2004 pana astazi liberalii au rasturnat paradigma europeana. Tentativele esuate de a prelua controlul asupra justitiei si derapajele economice le-a schimbat liberalilor in mod radical, dupa 2007, discursul pro-european. Astazi, Bruxelles-ul le este adversar, nu partener. Au transformat gradual Comisia Europeana dintr-un reper democratic si motor al reformei intr-un veritabil inamic, incapabil sa inteleaga problemele Romaniei. Unde trebuie cautate insa cauzele metamorfozei? Ce le-a schimbat liberalilor discursul pro-european? De ce au intors foaia? E un razboi conjunctural sau optiune fundamentala? Cum se naste un nou curent politic: euroscepticismul de esenta penala?
Transformarea s-a produs lent, iar momentul declansator s-a petrecut chiar in biroul premierului. In iunie 2005, Calin Popescu-Tariceanu o convocase pe Monica Macovei la Palatul Victoria. In biroul sau astepta omul de afaceri Dinu Patriciu, cercetat penal in dosarul Rompetrol si trecut deja prin experienta unui arest preventiv. Ulterior, s-a aflat ca, in ziua in care Patriciu fusese retinut de procurori (27-28 mai 2005), premierul Tariceanu ii telefonase procurorului general de atunci, Ilie Botos, pentru a-i solicita informatii despre dosarul amicului sau.
In ianuarie 2007, tot in legatura cu Dinu Patriciu, presa aflase ca premierul Tariceanu i-a trimis presedintelui in primavara anulului 2005 un biletel cu urmatoarea rugaminte:
“Draga Traiane, 1. Iti trimit alaturat un document redactat de Petromidia in legatura cu cercetarile care au loc. 2. Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”
Era prima tentativa de interventie la varf in treburile justitiei, consumata in trei acte. Tariceanu trimisese biletul la Cotroceni in primavara lui 2005. Au urmat telefonul dat procurorului general in sear
