Pleiada motiunilor simple si amenintarea Executivului cu motiuni de cenzura a inceput o data cu sesiunea parlamentara de toamna. Fara pretentii de analist politic, ci doar ca simplu cetatean interesat de ceea ce se petrece pe scena politica autohtona, m-am intrebat, firesc, care este obiectivul real al acestor motiuni. Mai ales acum, cand mai sunt doua luni si vin alegerile parlamentare. Personal, consider ca totul se rezuma la doua aspecte: demagogie si mentinerea in prim plan in ceea ce priveste imaginea. Indiferent care ar fi ea, deoarece se mizeaza pe ideea ca alegatorul sa nu uite de un partid sau altul, ori de un politician sau altul. Nu cu mult timp in urma, am asistat la o dovada de "generozitate" din partea PSD. Liderul partidului anunta ca trecerea celor doua motiuni simple in Parlament si faptul ca Guvernul s-a conformat, fara a cracni, cerintelor PSD i-a imbunat pe social-democrati. Nu mai depun motiunea de cenzura! M-am amuzat mult la auzul acestei marete decizii. Dar, inevitabil, m-am intrebat: de ce a cedat Executivul atat de usor? In opinia mea, liberalii puteau ramane fermi, fara a avea nici cele mai mici emotii ca pierd puterea. Daca, potrivit analizelor, punerea in practica a tuturor majorarilor impuse de PSD-isti ar fi presupus un efort greu de suportat de bugetul de stat, Guvernul trebuia sa spuna "pas". Sunt convinsa ca motiunea de cenzura fluturata de PSD nu aparea in veci. De ce? Pentru ca ar fi avut toate sansele sa treaca, iar social-democratii nu cred ca ar fi acceptat sa guverneze tara pentru doua luni. Nu aveau nimic de castigat. Desi unii ar putea afirma ca cel ce se afla la guvernare si organizeaza alegerile parlamentare isi poate asigura un scor mai bun, teoria pica. A fi doar la centru, dar fara a avea sefii institutiilor deconcentrate din randul colegilor de partid, este, in opinia mea, echivalent cu zero. Altfel spus, un Guver