Din sondajul INSOMAR făcut public acum câteva zile, presa şi, prin intermediul ei, opinia publică au reţinut două lucruri, cel puţin, dacă ne luăm după titlurile din ziare, headline-urile şi comentariile de pe la televiziuni. Şi anume că PD-L e în continuare favorit, cu 39 la sută din opţiunile celor care au răspuns la sondaj, şi că Theodor Stolojan e cel mai popular candidat pentru funcţia de premier.
Dar sondajul respectiv mai conţine câteva date, după părerea mea, mult mai importante. De ce ele n-au ajuns subiect de dezbatere sau măcar informaţie de primă mână în presa noastră, pentru mine nu-i neapărat o surpriză. M-am obişnuit să văd cu câtă superficialitate sunt citite, în general, sondajele de opinie şi, mai ales, cu câtă subiectivitate. Ca să nu mai vorbesc de wishfull thinking, o expresie consacrată, dar greu de tradus ca atare în limba română, însemnând ceva de genul a confunda realitatea cu propria-ţi dorinţă. Din fericire pentru unii, datele de care voi vorbi în continuare au fost citite cu multă atenţie şi, mai ales, luate în seamă. E vorba, în primul rând, de comparaţia pe care o publică INSOMAR în documentul cu rezultatele sondajului, dintre procentele obţinute de acelaşi institut în luna iulie şi cele de-acum, de la mijlocul lui septembrie. Pe scurt, PD-L creşte cu un procent (nesemnificativ din perspectiva marjei de eroare), PSD scade cu peste două procente, iar PNL, atenţie, creşte cu patru, de la 16 la 20%. Nu fac parte din categoria celor care suspectează de manipulare orice sondaj care apare pe piaţă. Ştiu ce să aleg din ceea ce ni se oferă, iar INSOMAR e, pentru mine, alături de alte două institute de sondaje, credibil. De unde această creştere a PNL-ului, 4%, în numai două luni, când ştim foarte bine că în toată această perioadă nu s-a întâmplat absolut nimic memorabil în politica românească? Răspunsul trebuie căutat, cu siguranţă, în alt