Chiar dacă sistemele actuale de conducere a oamenilor îmbracă forme şi denumiri moderne, principiile au rămas tot cele vechi. Criza de talente de pe piaţa muncii este, de fapt, o revoltă a generaţiei Y, care a conştientizat că deţine puterea. Lucrăm în companii pe care le înţelegem tot mai greu. Relaţionăm cu şefii şi colegii mai mult formal. Ne mutăm dintr-o organizaţie într-alta cu o rapiditate demnă de Superman. Ba chiar ajungem să lucrăm la capătul lumii. De unde n

Chiar dacă sistemele actuale de conducere a oamenilor îmbracă forme şi denumiri moderne, principiile au rămas tot cele vechi. Criza de talente de pe piaţa muncii este, de fapt, o revoltă a generaţiei Y, care a conştientizat că deţine puterea.

Lucrăm în companii pe care le înţelegem tot mai greu. Relaţionăm cu şefii şi colegii mai mult formal. Ne mutăm dintr-o organizaţie într-alta cu o rapiditate demnă de Superman. Ba chiar ajungem să lucrăm la capătul lumii. De unde ni se trag toate? De unde vin această nelinişte, căutare şi continua stare de nemulţumire a angajaţilor?

De vină pare să fie sistemul anacronic în care funcţionează structurile organizaţionale în actualul mediu economic. Orientate spre obţinerea profitului şi spre menţinerea competitivităţii, pe de o parte, confruntate cu disfuncţiile financiare şi crizele forţei de muncă, pe de altă parte, cele mai multe organizaţii au făcut investiţii majore în dotări, tehnologii şi echipamente de ultimă generaţie. Dar au păstrat, în mod paradoxal, acelaşi sistem de conducere.

Relaţiile de muncă de la începutul erei societăţii informatizate perpetuează principiile tradiţionale care au asigurat, timp de secole, supunerea necondiţionată a angajaţilor. Generaţia Y, actualii angajaţi care iau locul sau ar trebui să înlocuiască generaţia „baby boomer“, nu mai vrea să se supună normelor anacronice care guvernează companiile. Tinerii