O dată cu venirea toamnei, pe meleagurile noastre încep festivalurile. De tot felul. De la festivalurile de teatru, muzică la festivalurile sarmalelor, brânzei, pastramei, ţuicii, usturoiului, fructelor de pădure, chiar şi al fortăreţei sau de escaladare. Din punct de vedere al mediatizării, cele dedicate culturii rămân de multe ori în umbră.

O dată cu venirea toamnei, pe meleagurile noastre încep festivalurile. De tot felul. De la festivalurile de teatru, muzică la festivalurile sarmalelor, brânzei, pastramei, ţuicii, usturoiului, fructelor de pădure, chiar şi al fortăreţei sau de escaladare. Din punct de vedere al mediatizării, cele dedicate culturii rămân de multe ori în umbră.

Toamna au loc şi multe festivaluri de teatru. Întotdeauna există prilej de a iniţia un asemenea proiect. Evident, unele se suprapun. Sunt organizate în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie. Fiecare organizator are întotdeauna o motivaţie pe baza căreia obţine şi finanţare pentru acest lucru. Ea porneşte de la faptul că publicul "local" vrea să-i vadă pe artişti în carne şi oase, vrea să vadă spectacole din alte părţi şi vedete ale Bucureştiului. Pe lângă producţiile teatrale propriu-zise, sunt incluse în programul festivalurilor fel de fel de evenimente adiacente – de la lansări de carte şi proiecţii video la concerte, expoziţii de artă plastică sau fotografică. Un astfel de melanj poate interesa publicul în măsura în care are o educaţie în domeniu. Alteori, publicul e împărţit – cineva merge la teatru, cineva la concert. Altcineva e indiferent, stă liniştit pe o bancă în parc. Chiar şi în acest caz, cultura îi vine în întâmpinare, căci se joacă mult teatru şi în spaţiu deschis.

Pe lângă faptul că unii cârcotaşi spun că anumite festivaluri, fie ele şi mici, sunt un motiv de a "sustrage" nişte bani, teatrul pare să fie la mare căutare. Public