În Vest, corupţii ajung în faţa justiţiei. La noi, corupţii cumpără justiţia. Spuneam săptămåna trecută că multiplele crize financiare autohtone din anii '90 au făcut să treacă neobservat în Romånia colapsul fondului Long-Term Capital Management de acum zece ani. În lipsa unor noi crize în Romånia, iată că a apărut însă tentaţia de a le compara pe cele vechi (falimentul Bancorex şi nu numai) cu ce se întåmplă acum în Statele Unite. Astfel de
În Vest, corupţii ajung în faţa justiţiei. La noi, corupţii cumpără justiţia.
Spuneam săptămåna trecută că multiplele crize financiare autohtone din anii '90 au făcut să treacă neobservat în Romånia colapsul fondului Long-Term Capital Management de acum zece ani. În lipsa unor noi crize în Romånia, iată că a apărut însă tentaţia de a le compara pe cele vechi (falimentul Bancorex şi nu numai) cu ce se întåmplă acum în Statele Unite. Astfel de comparaţii sunt pe cåt de nocive, pe atåt de stångace.
Tendinţa de a ne scuza boacănele proprii arătånd cu degetul la bubele Vestului e veche de cånd tranziţia. Nu puţini politicieni au sugerat că nimeni nu-i poate da lecţii despre corupţie Romåniei fiindcă şi Italia, Germania şi SUA au corupţii lor. Nocivitatea acelui raţionament consta în mesajul său subliminal - că romånii nu au de ce să se plångă cånd îi fură propriii aleşi. Ceea ce invalidează întregul argument este însă faptul că, în Vest, corupţii ajung în faţa justiţiei. La noi, corupţii cumpără justiţia.
De o manieră similară, comparaţia între, pe de o parte, criza pe care o reprezintă falimentul Lehman Brothers sau salvarea in extremis a AIG şi, pe de alta, falimentele de la Bancorex, Columna, Banca Albina sau Banca Internaţională a Religiilor sunt invalidate de cåteva diferenţe importante. În cazul Romåniei, cåţiva băieţi deştepţi s-au ales cu credite ieftine, preferenţiale, şi au scăpat nevătămaţi, în ti
