* Carierista. Fata asta ar vinde-o pe mama ei, însă cu regret trebuie să recunoască în şedinţa de marketing că mama ei nu e în target. Dimineaţa ea trezeşte ceasul din somn, seara încuie uşa blocului cu singura cheie. Ajunge înaintea ta oriunde, însă niciodată acolo unde a visat în adolescenţă. Are o maşină de la companie pe care o iubeşte, pînă cînd va descoperi, la 40 de ani, că maşina nu poate să-i spună "mama", din claxon. Ca să afle că e femeie, se uită în CV. Ca să afle unde e, se uită pe organigrama multinaţionalei. Ca să fie fericită, se uită pe sine, însă nu poate uita niciodată action plan-ul pentru lansarea de produs din toamna asta.
* Ministrul. În orice orînduire ar fi făcut performanţă, pentru că nici o orînduire nu ştie să judece bine oamenii. Performanţa lui e să nu facă nimic ce dăunează carierei. Cîteodată asta înseamnă pur şi simplu nimic de-a binelea. Are explicaţii, chiar şi cînd n-ai întrebări, tocmai pentru că odată i-a explicat un consultant că trebuie să fii proactiv. Măsoară timpul în ore de emisie la televizor, însă deşi are orele astea, n-are timp niciodată. Ai vreo problemă? Te sună el. La pensie va citi toate plîngerile noastre şi va face din ele o carte cu planurile lui, zădărnicite înaine de aplicare de inamicii politici.
* Băiatul de la masa vecină. E unul care vorbeşte tare la telefon. Miroase tare, a colonie multă. Arată tare, ca şi cum ar fi coborît cu macaraua din pom direct în costumul Armani Exchange, pe care el îl crede Armani pe bune. E la fel de enervant ca un ţînţar noaptea în cameră: aprinzi lumina, a dispărut, idiotul naibii. O stingi la loc, îl auzi din nou bîzîind. De băiatul ăsta nu te poţi salva mutîndu-te la altă masă, pentru că are mulţi fraţi.
* Moşul urban. E soţul babei urbane, pe care o înşală în imaginaţie cu o babă deputată, pe care a văzut-o odată pozată în ziarul Tricolorul. E supărat c
