Aţi fost de curînd într-un mall bucureştean (nu contează care, sînt atîtea astăzi, în toate cartierele), la cumpărături sau pur şi simplu să vedeţi un film? Să nu-mi spuneţi că n-aţi observat tineri domni îmbrăcaţi într-o cămaşă descheiată la 2-3 nasturi, cît să se vadă un lanţ (discret sau nu) de care atîrnă o cruce, nu şi pilozitatea acestora, care a devenit history, graţie epilatului la care au aderat. Domnii aceştia daţi cu gel şi cu parfum Bulgari Acqua ţin de mînă un accesoriu nelipsit – o domnişoară (blondă sau brună), cu părul îndreptat cu placa, pe tocuri ameţitoare, deşi nu are nevoie, din două motive: eşti într-un centru de cumpărături sau te duci la film, nu la o petrecere selectă, şi, în plus, picioarele ei sînt şi aşa suficient de lungi ca eu să mă pot strecura printre ele, dacă mă aplec un pic (da, rîdeţi voi, dar am 1.50 m!). Acesta de mai sus e primul tip de dandy. Lîngă el trebuie să aşezăm o subcategorie a dandismului: fiţosul (ar fi trebuit spus înainte ce sînt „fiţele“, cunoscute şi ca „harfe“, „figuri“ etc.). El e îmbrăcat în pantaloni de trening sau jeans, are un tricou mulat, pe care trebuie să se vadă neapărat logoul unui brand comercial (de obicei italian şi contrafăcut, produs cumpărat de la „băieţi“). El ţine două accesorii: într-o mînă, cheile de la maşină, în cealaltă, tot o domnişoară, cu diferenţa că aceasta e mai dezbrăcată şi machiată vizibil pînă la strident. Ambele categorii prezentate mai sus vin la mall pentru a fi văzute, nu pentru a se bucura unul de prezenţa celuilalt, mîncînd o pungă de pop-corn la un film bun. Astfel, dacă merg la film, ajung cu o oră mai devreme, pentru a se aşeza la terasa unui restaurant (nu fast-food, că ar fi sub demnitatea lor) şi a sorbi dintr-un frappé, privindu-i pe toţi cei care se perindă pe sub ochii lor. Mahalalele din interbelic Mahalalele din interbelic aveau şi ele „fiţoşii“ lor şi, g