Traian Basescu a croit miercuri tiparul viitoarei guvernari in cadrul unui exercitiu prezidential de la tribuna Parlamentului.
Pentru asta a lasat la o parte, aparent surprinzator, retorica spumoasa, agresiva, pe tonuri inalte, inlocuind-o cu una sobra, ceva mai plata, dar bine aplicata si documentata.
Spectacolul a avut de pierdut, substanta, insa, de castigat.
In cea mai mare parte a discursului sau din Parlament, inceput cu laude la adresa guvernarilor care au facut posibila cresterea economica, seful statului a facut un contrabilant al celui anuntat de premier saptamana trecuta.
Daca atunci Calin Popescu Tariceanu ne spunea exclusiv care sunt cele 95% realizari ale Executivului, miercuri Traian Basescu ne-a explicat in ce constau 5% nerealizari: educatia care primeste tot mai multi bani, dar este tot mai nerelevanta pentru lumea de astazi, ca dovada rezultatele proaste ale elevilor romani in evaluarile si studiile europene; sanatatea, in conditiile in care, potrivit statisticilor, suntem cei mai bolnavi dintre europeni; coruptia, la care, potrivit raportului Comisiei Europene, stam in continuare prost; absorbtia mizerabila a fondurilor europene, mai ales in domeniul infrastructurii, unde nu a fost accesat nici macar un euro pentru ca nu a fost avansat niciun proiect; justitia devenita un lux, decalajul intre zonele tarii, problema demografica si excesul de forta de munca ocupata in agricultura.
El a mentionat si obiective, inclusiv pe termen mediu si lung, intre care recuperarea fortei de munca irosita in agricultura, trecerea la euro in 2014 si ameliorarea crizei demografice.
Toate ideile au fost sustinute cu cifre si statistici, ceea ce a dat discursului o nota aproape tehnica. Mai precis, Traian Basescu s-a plasat in postura profesorului care de la catedra dascaleste clasa politica, explic
