Ieri, presedintele Traian Basescu ne-a facut neplacuta surpriza de a tine un discurs de 45 de minute in care n-a insultat guvernul. Mai rau, individul n-a-njurat pe nimeni. Dezamagire deplina! In plenul parlamentului, putinii deputati si senatori prezenti mureau de plictiseala. Geoana se tinea de glume cu tucalarii din PSD care-i tineau trena, iar Mitica Dragomir sporovaia neintrerupt cu un coleg de banca. La balcon, presa, uluita, se intreba ce-a patit Basescu. E, cumva, bolnav?
Adevarul este ca rareori intalnesti atat de multa ipocrizie ca atunci cand politicienii si ziaristii cer ca, in campania electorala, sa se discute doar „pe baza de programe“. Sa nu recurgem, Doamne fereste!, la atacuri murdare, la persoana. Dar uitati-va la ce a ramas in urma discursului programatic al lui Basescu. Se va deranja cineva din presa sau din politica sa comenteze (competent!) perspectiva realizarii, in 2011, a unui deficit structural de 0,9%? Sau cum vom reusi sa nu mai fim tara europeana cu cea mai mare mortalitate infantila? Sau ce facem cu sistemul inechitabil din invatamant, in conditiile in care 25% din elevii din mediul rural nu ajung la liceu?
O prima problema ar fi ca pe majoritatea politicienilor si ziaristilor ii apuca ameteala atunci cand aud expresii precum „mix de politici bugetare“. In al doilea rand, presedintele are dreptate, ceea ce este foarte enervant! Ce poti sa mai spui cand omul puncteaza chestiuni ce tin de domeniul evidentei - cum ar fi, de exemplu, rezultatele dezastruoase ale elevilor romani la testele internationale PIRLS. Suntem intr-o situatie mai proasta ca in 2004, desi sumele alocate educatiei s-au dublat!
Si politicienii, si ziaristii au ramas fara discurs. Toti se pregateau sa recite piesa obisnuita, care incepea cu cuvintele: „Basescu a atacat dur, din nou...“. Acest lucru nu s-a intamplat, asa ca pur si
