Cineva m-a întrebat de ce are loc Vienna Music Film Festival la Bucureşti, ce sens are un astfel de festival în altă capitală decît cea din numele festivalului. Probabil că mulţi alţii s-au întrebat asta, după ce au văzut afişele de pe stradă. În Viena, începînd din 1991, în Piaţa Primăriei are loc un festival care oferă publicului muzică, mîncare şi bună dispoziţie, atît pentru locuitorii capitalei austriece, cît şi pentru turiştii aflaţi întîmplător acolo. Practic, tocmai acest element întîmplător, turistul, a contribuit la popularizarea festivalului în afara graniţelor austriece. Şi apoi, aşa cum cineva îşi doreşte o anume haină în şifonierul propriu, cuiva i-a venit ideea că un astfel de festival se poate importa şi nu ar exista nici un motiv pentru care să nu aibă succes şi într-o altă ţară. Mai ales dacă este împachetat şi promovat cum se cuvine: într-o lume aflată într-o disperată cursă după globalizare, un festival cu pronunţat accent local, pus în scenă într-o altă ţară, e un fel de ultim răcnet al modei. În fiecare seară, Piaţa Enescu era plină „Plimbarea“ festivalului a început în 2006, cînd se împlineau 250 de ani de la naşterea lui Mozart, iar evenimentul se cerea sărbătorit la o scară mai largă decît Piaţa Primăriei din Viena, motiv pentru care festivalul a pornit la drum prin alte cîteva capitale europene: mai întîi Bucureşti, apoi Bratislava, Brno, Ljubljana, Praga, Varşovia şi Moscova. Şi astfel, în vara lui 2006, timp de cîteva zile, a avut loc, la Bucureşti, MozartFest, un festival de muzică clasică, dedicat marelui compozitor, şi care s-a soldat cu un succes neaşteptat. În fiecare seară, Piaţa Enescu se umplea de un public eterogen, care se aşeza pe scaunele de plastic pentru a asculta, timp de cîteva ore, concertele interpretate de instrumentişti necunoscuţi. MozartFest s-a transformat apoi în Vienna Music Film Festival, în 2007, iar în