Sînt mulţi cei care se întreabă care vor fi efectele reale ale noului sistem de vot, botezat, oarecum impropriu, „uninominal“, asupra a ceea ce va urma în lumea politică. Va reuşi această schimbare să primenească măcar puţin viaţa politică? Contestatarii noului sistem îi arată cu degetul pe unii cum sînt Florin Călinescu sau Dida Drăgan şi alţi diverşi actori ai scenei publice, ducînd dezbaterea pe o pistă falsă: este bine să avem în Parlament actori, cîntăreţi sau alţi artişti? De parcă o categorie profesională ar fi mai legitimă decît alta să fie prezentă pe băncile Parlamentului. La ce ne-a servit că, pînă acum, am avut un Parlament preponderent format din ingineri, avocaţi, economişti sau profesori? Votul uninominal tocmai asta presupune: să nu ne mai uităm spre categorii, ci, la oameni. Va trebui ca fiecare dintre noi să ia în calcul cu totul altceva, cînd va vota, decît grupul de apartenenţă al candidatului. Este suficient de integră şi de bine pregătită acea persoană pe care o vom trimite să ne reprezinte? Merită ea să fie aleasă? Ar fi iluzoriu să credem că partidele care ne vîntură nume de artişti sau de fotbalişti pun mai mult preţ pe o categorie profesională decît pe alta. Ceea ce le interesează este, în primul rînd, notorietatea sau imaginea candidaţilor-bibelou propuşi, şi nimic altceva. Vor întrucîtva să fure startul. Este vorba despre un calcul cît se poate de pragmatic. De ce să mai pompeze bani în creşterea notorietăţii şi în crearea imaginii unui candidat din propriile organizaţii de partid, atîta timp cît îl pot lua de-a gata? Şi, după aceea, în Parlament, e mai bine să ai candidaţi care nu au cine ştie ce experienţă politică şi pe care să-i pui să voteze, decît oameni care ştiu să-şi negocieze poziţia. Important este să cîştige alegerile pe termen scurt şi să ajute partidul să „facă“ Guvernul. Această abordare conţine, practic, cheia succe