Articolul "Drepturile maimuţelor şi drepturile omului", publicat în numărul 232 al Dilemei vechi, elogiază, sub semnătura lui Peter Singer, asentimentul recent al Comisiei pentru mediu, agricultură şi pescuit al Parlamentului spaniol pentru Marele Proiect privind Maimuţele. Lansat în 1993, acesta vizează să înlăture "graniţele dintre specia umană şi cele non-umane". Aşezate pe aceeaşi treaptă ontologică, atît prin logica egalitară, cît şi prin cea utilitară (aceasta din urmă fiind asumată de argumentul dlui Singer), animalele (în special primatele superioare) se află în posesia aceloraşi drepturi ca şi oamenii. De asemenea, în ceea ce s-ar putea numi a doua parte a textului, autorul deplînge tratamentul la care activiştii în favoarea drepturilor animalelor au fost supuşi în cursul lunii mai de către instituţiile de resort ale statului austriac (recte poliţia şi justiţia).

Conţinutul şi forma articolului în dezbatere invită la reflecţia asupra relaţiei teoretice dintre om şi animal, resping mesajul dlui Singer prin formularea unei critici creştine şi liberale la alegaţia că drepturile acordabile omului pot fi extinse şi asupra animalelor.

Un creştin va găsi textul fondator al relaţiei dintre om şi animal în chiar cele dintîi cuvinte cu care Dumnezu îşi întîmpină creaţia ultimă, omul: "ş...ţ Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi şi domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile, ce se mişcă pe pămînt, şi peste tot pămîntul" (Facerea, 1, 28). Fragmentul citat, scurt în cuvinte şi profund în substanţă, exprimă sensul cronologiei creaţiei (la început lumea materială, apoi lumea material-fiinţială, adică animalele, iar la sfîrşit cea material-spirituală, adică omul): ierarhia ontologică dintre om şi animal şi, implicit, egalitatea ontologică a oamenilor (observăm că nici în acest f