De unde putem crede că nu numai textul, dar şi această nouă ipostază – de adevărat Preşedinte – i-au fost confecţionate de alţii. Dar, ca şi în cazul unei haine croite prin corespondenţă, noua ipostază îi vine prost lui Traian Băsescu.

Presa noastră va fi primit o mare lovitură ieri, 24 septembrie 2008, când Traian Băsescu a prezentat în Parlament Mesajul prezidenţial dedicat principalelor probleme de politică internă şi externă.

Făcând această neaşteptată afirmaţie nu mă refer în nici un caz la:

1) Programarea ţinerii discursului pentru ora 10 dimineaţa, oră criminală în cazul jurnaliştilor, dacă ne gândim că trezitul de dimineaţă nu intră în zestrea genetică a celor care lucrează cu capul;

2) Prezenţa în discursul domnului preşedinte a unor termeni abstracţi din planul economiei şi politicii, extrem de dificili pentru inteligenţa fătucilor şi guguştiucilor chiar şi la lectura de mai multe ori, d-apoi la auzirea o singură dată;

3) Prăpastia dintre textul citit de Traian Băsescu şi ceea ce limbricii lui Sorin Ovidiu Vântu de la Cotidianul dădeau în această dimineaţă, pe prima pagină, ca idei şi formulări din discurs.

O astfel de diferenţă, între noi fie vorba, nu poate fi o lovitură pentru presă, deoarece angajaţii lui Sorin Ovidiu Vântu fac FNI şi nu presă.

Lovitura, adevărata lovitură dată presei de Traian Băsescu prin Mesajul adresat Parlamentului, constă în absenţa unor note, pitoreşti, dacă nu chiar deşucheate, în stare să dea ziarelor un tiraj şi televiziunilor un rating mai mari decât cele provocate de ştirea naşterii unui băieţel de Nicoleta Luciu.

Traian Băsescu, cel care, mărturisind o neliniştită preocupare pentru tirajul şi ratingul aducătoare de profit mogulilor din presă, a căutat să facă din fiecare apariţie a sa de până acum un prilej de scandal media