Cine n-a ascultat cu emoţie piese ale formaţiei Mondial, precum “Romanţă fără ecou”, cunoscută şi ca “Iubire, bibelou de porţelan” sau “Atât de fragedă”?
Cine n-a ascultat cu emoţie piese ale formaţiei Mondial, precum “Romanţă fără ecou”, cunoscută şi ca “Iubire, bibelou de porţelan” sau “Atât de fragedă”?
În 1966, la Clubul Institutului Politehnic Bucureşti – “303” sau “Trei gaură trei”, cum mai era numită locaţia, câţiva studenţi îndrăgostiţi de muzică avea să constituie o nouă formaţie. Şi-au spus Mondial. Tuturor membrilor fondatori “le-a sunat” bine propunerea lui Filip Merca, basistul trupei, de a “boteza” noua formaţie Mondial. Cu toţii au considerat că să regăsesc în acest concept.
SUCCES
Pasiunea pentru muzică îi făcea să uite că s-a înserat de mult şi a trecut de miezul nopţii. Continuau să repete şi se opreau atunci când ajungeau la concluzia că piesele sună bine. Iar succesul formaţiei a fost unul răsunător. Banii? Nu-i interesau. Tot ce adunau în urma spectacolelor puneau deoparte, pentru instrumente. “Am cumpărat un amplificator Doina şi un claviton, un fel de pian electric, îngust, departe de ceea ce se numea orgă. Însă, neavând scule suficiente, ne băgam şi doi pe un amplificator şi se stricau, se alegea praful”, îşi aminteşte Dragoş Vasiliu, chitarist al formaţiei. În 1970, piesele care cuceriseră sufletul publicului românesc “Primăvara”, “De va veni la tine vântul”, “Romanţă fără ecou” şi “Atât de fragedă” sunt imprimate pe vinil. Iar invitaţiile la televiziune şi la radio au început să fie tot mai dese. Cât despre cenzură? Au încercat să evite astfel de probleme prin structurarea repertoriului pe versurile poeţilor clasici. “În «Atât de fragedă», melodia poartă acest titlu, dar sintagma nu se regăseşte şi în cântec, pentru că prima strofă a fost scoasă. De ce? Pentru că era: «Atât de fragedă te-as
