Fotbalul are un farmec aparte a-tunci când este jucat cu sufletul şi inima deschisă, cu gândul doar la sportul rege şi nu la contractele de ordinul zecilor de mii de euro şi a primelor menite să crească adrenalina. Din dragoste faţă de fotbal şi din orgoliul de braşovean, cei 14 jucători folosiţi de Decebal Câmpeanu în partida din faza a V-a a Cupei României au găsit rezerve fizice nesecare şi au oferit un meci de luptă exemplu de dăruire şi ambiţie totală. Pentru a ne da mai bine seama despre raportul de forţe din această partidă, mă simt nevoit să parafrazez un chibiţ din tribună: „contractul lui Schumacher valorează cam cât bugetul Predealului pe un an”. Meciul a fost controlat de echipa piteşteană, net superioară după calculul hârtiei, însă rar periculoasă pe teren. Partida a început cu 20 de minute întârziere, brigada de arbitri şi observatorul reclamând unele probleme organizatorice, fapt ce a mărit dorinţa de victorie a gazdelor. Prima ocazie a venit după 14 minute de joc, Bodean reluând cu capul puţin pe lângă poartă, dintr-o poziţie ideală. Oaspeţii au replicat printr-un şut violent al lui Schumacher, însă Grigoraş a respins printr-o paradă de senzaţie. În minutul 30, Câmpeanu este obligat să îl schimbe pe Ceauşel, care şi-a spart capul la un duel aerian. În minutul 34, şutul lui Sala din lovitura liberă a ocolit de puţin buturile porţii apărate de Stoicescu. În minutele de prelungire ale primei reprize, Szekely a reluat mingea centrată din corner de Schumacher, însă bara s-a opus deschiderii scorului. Mitanul secund a adus un asediu total la poarta lui Grigoraş, însă bravul portar a fost mereu la datorie. Aşa s-a ajuns la prelungiri. Cu gândul la ruleta rusească a penalty-urilor, braşovenii au încercat din răsputeri să ţină remiza în picioare. Simţind că îi fuge pământul de sub picioare şi se apropie de o eliminare ruşinoasă, Ştefan Stoica a apelat la artil