Nu venisem in Peru sa fac turism. Venisem sa merg in jungla, asa ca mi-am scurtat sederea in Lima la strictul necesar. La recomandarea lui Montoya, noaptea mi-am petrecut-o la un hotel din Miraflores – o vila boiereasca de fapt, transformata intr-un soi de pensiune pentru straini: mobile in stil vechi (si chiar vechi), lampadare, scrinuri si tablouri de prin secolul nouasprezece – cred. Toate – pana si receptionerul – scartaie, toate au un aer prafuit, obosit si plictisit, de lucruri care le-au vazut pe toate la viata lor si inca unele pe deasupra. Ma simt ca-ntr-un roman de Dickens si, daca n-as avea in mana o Inca Cola m-as putea crede in Anglia.

Deschid televizorul, cu gandul de incepe sa ma familiarizez cu lumea sud-americana dar, cu exceptia jurnalelor de stiri, si a catorva telenovele, nu gasesc decat posturi americane: History, Discovery, Walker – politest Texan, Dallas (!). Din fericire, campania anti-fumat n-a ajuns inca pana aici, asa ca pot pufai in voie din pipa, tolanit in pat si incercand sa-mi obisnuiesc urechea cu spaniola. (Merge mai lesne decat m-asteptam. In cateva zile aveam sa fiu in stare sa inteleg mai bine de jumatate din ceea ce se vorbeste in jurul meu.) E prima noapte pe un alt continent, sunt singur si ma gandesc deja acasa. Spun un Tatal Nostru si merg la culcare urandu-mi cu voce tare somn usor.

A doua zi dimineata Montoya vine sa ma recupereze si sa-mi arate imprejurimile. Miraflores e, din cate inteleg, un cartier complet modernizat al Limei: banci si hoteluri din crom si sticla, arta moderna la tot pasul si cate un cersetor ici si colo. Omul e evident mandru de aerul occidental al locului si intentioneaza sa ma tarasca intr-un … mall! Ii spun ca unde a esuat nevasta-mea n-o sa reuseasca tocmai el. Pare dezamagit, dar il consolez repede cu doua beri pe o terasa agatata deasupra unui Pacific mohorat. E