Nu putem judeca realitatea cu bun simţ
cînd arzi o floare roşie între picioare se apropie
moartea
te sufoci şi vomezi
peste grădini degradate
frica faţă de poezia bătrîneţii,
o reptilă ce-ţi taie răsuflarea,
o surprind că mă epuizează
cu o grosolănie de-o feminitate masculină
bătrîneţea e o cîrpă pe care o foloseşti după
consumarea
unui act homosexual
o cîrpă contorsionată ca o rufă
o cîrpă pe care o arunci pe anusul
subminat de sînge al lesbienelor
blondele fixe cu ochii albaştri
se sărută cu brunetele ameţitoare
direct pe pubisuri tăiate cu lama
din aparatul de ras al bărbaţilor
să nu credeţi că atunci cînd îi sărut mîinile lui alex.
sau mîinile lungi şi subţiri
ale prietenei mele de-o clipă
nu simt decît plăcere
colţul geometric al casei lui Antonioni
patul excesiv de vast ce atrage ca un magnet
al tăcerii sexuale
pe care se practică gestul violent al autodistrugerii
pe o suprafaţă din ce în ce mai mare
gestul smulgerii mîinii ce excită creierul
şi apoi scrie
o singurătate umilă
şi definitivă
în întunericul nopţii
Amintire de medicinistă
la autopsiile la care am participat
vulnerabilă la frig
cu ferestrele larg deschise în orice anotimp
de-a lungul anilor
ca studentă la medicină
cu formolul răscolit de mîinile
noastre inepte
şi precise
ca orice instrument tehnic
aplicate direct pe mort
nici un cadavru nu a fost
mai aproape de perfecţiune
de revolta lividă şi cenuşie
şi de obscenitatea ultimă
aceea care te mai ţine în viaţă
la sfîrşitul vieţii
ca poezia
Coincidenţe
nu am vrut să impun nimănui nimic,
mai ales să sufere pentru poezie, să vo
