Merita sau nu, in loc sa pleci la tara sau la munte in weekendul lung de 1 Decembrie, sa incerci sa alegi un senator si un deputat al colegiului tau si sa stai acasa, vazand sambata seara filme vechi si duminica lungi dezbateri TV cu invitati care nu-ti sunt prin nimic superiori ca informatie sau bun-simt (sau poate dimpotriva)? Asta e intrebarea pe care si-o vor pune toti romanii in urmatoarele doua luni, minus cei plecati sau care si-au raspuns deja negativ. Si decizia va fi luata dupa campanie, al carei rol nu mai e, la ora asta, decat sa explice daca viata de pe 2 decembrie incolo va fi altfel, in functie de cine va castiga aceste alegeri. Miza acestei campanii e mobilizarea. Trebuie realmente sa cred ca daca partida X castiga am dat-o dracului, ca sa ma mai tarai la ora asta la o circumscriptie unde sa stau la coada, cand mai mult ca sigur candidatul cu care voi avea placerea uninominala castigata prin mari lupte eroice nu va fi cineva pe care il admir, sau cu care ma identific, sau pe care il respect.

Bineinteles ca aceia care se ocupa de campanii au alta parere. Una nefundamentata, fiindca ei nu stiu cum gandeste electoratul. si cat gandeste. Am eu banuiala ca daca vreun fost student de-al meu incearca sa vanda pe la vreun partid modele de vot precum cutia neagra sau alimentarea online, la care ei au citit din greu, orice veleitar le va inchide gura imediat. Paradoxul politicii practice in postcomunism nu e acela ca nimeni nu stie, ci ca nimeni nu invata. De asta banii se vor cheltui, ca de obicei, ca sa umplem pivnita votantului cu lazi de informatie grea, cand avem, de fapt, dovezi ca el se va feri cu grija in ziua votului sa coboare scarile de la pivnita ca sa aiba de unde le urca si se va multumi cu snapsul de toate zilele din dulapul de bucatarie. Aviz amatorilor! Ma refer la amatorii cu pretentii de strategie si care au parte de circumscriptii