Mircea Cărtărescu: „Traian Băsescu a simţit oportunitatea, în aceste momente grele pentru el, să lepede platoşa de cruciat“.

Orice se poate spune despre Traian Băsescu, dar nu şi că n-ar avea instinct politic. Discursul ţinut în faţa camerelor reunite ale parlamentului, în prezenţa tuturor grupurilor parlamentare (iar asta e o performanţă în sine), arată acest lucru cu prisosinţă. Sinceritatea abruptă şi violentă din ultimul timp, lupta permanentă cu morile de vânt i-au făcut mai mult rău decât bine. Loviturile date „sistemului ticăloşit“ au fost nu doar ineficiente - căci hidrei i-au crescut câte două capete în locul fiecăruia retezat -, dar s-au întors până la urmă împotriva lui. Consecinţa e că azi preşedintele nu mai e ce-a fost, puterile lui reale sunt mult diminuate, iar el simte că e momentul pentru o schimbare de strategie. Dacă acest hopa-mitică al politicii noastre se va ridica din nou şi va câştiga un nou mandat pentru cinci ani, va fi aproape un miracol. Flerul său politic e singura armă care i-a rămas, şi trebuie folosit la greu.

Preşedintele a apărut mult mai cuminte şi mai tolerant decât era până acum. A părut să se adreseze întregii clase politice şi nu doar dreptei, partidului său sau unei anume persoane-ţintă. A părut să înţeleagă că nu un partid prezidenţial este ceea ce-i trebuie în acest moment, ci sprijinul acelui partid în zig-zag alcătuit din politicienii mai puţin pătaţi şi corupţi, indiferent de culoarea lor politică. Majoritatea în fiecare partid e formată în prezent din oportunişti care folosesc pârghiile politice în interes economic. Totuşi, şi în PSD, şi în PNL, şi în PDL (poate chiar şi în PRM să fie 2-3 rătăciţi, deşi mă-ndoiesc) există oameni corecţi şi oneşti. Ei trebuie să devină oamenii preşedintelui, dacă el vrea să supravieţuiască politic.

Discursul a fost mai monoton şi mai clişeizat ca altăd