Recitit Foamea lui Knut Hamsun. Prodigios! Delirul în faţa celorlalţi, "efortul de a pluti" în sistemul convenţiilor sociale. Căpeţelul de creion pe care eroul cărţii îl uită în jiletca vândută la muntele de pietate şi pentru care se întoarce, să şi-l ia, ca să poată scrie articolul.
Funcţionarul, care îl întreabă dacă nu mai are ceva în jiletcă... El ia jiletca, o scotoceşte mult şi adânc Bravând... Foamea e la fel ca frica. Sau Frica precum foamea. Trebuie să cercetez.
Frica şi foamea. Foamea şi frica. Două stări umane limită.
Foamea, ca detresă biologică.
Frica, una psihică. Amândouă generatoare de mari dezechilibruri, - sau de aranjamente social-politice.
Cu reversul lor imposibil de ocolit, de amânat: REVOLUŢIA!...
Identice ca mobiluri ale istoriei şi identitare în acţiunea lor literară...
întâlnire întâmplătoare, prin 1960, cu o prostituată cunoscută şi care acum, la vreo 45, spăla pe jos într-un restaurant, - la închidere.
O prostitutată care, în urmă cu vreo 20 de ani, arăta bine, fiind vestită şi apreciată de trecătorii de pe Brezoianu...
Acum, îmbătrânind, şi de mizerie, - regimul schimbându-se -, executa o muncă umilă.
Ce i-am zis eu cu acel prilej, - câteodată viaţa este..., devine atât de livrescă... Şi, probabil, eram şi oarecum ameţit, - băusem ceva în restaurant încât, - spre a-i face un...bine?...scoţând-o un moment din mizerabila ei stare,... îi spusesem... "ce bine că faci acum o muncă cinstită" - ea s-a oprit cu şomoiogul trântit pe duşumeaua restaurantului şi m-a privit urât de tot...
Ce scârbos, ah! - ce întâmplare detestabilă!
Un copil de 5-6 ani şi o bătrână ducându-l pe băieţel de mână.
Le iese în cale o pisică. Copilul se sperie.
Bătrâna rosteşte: "Fugi de-aici - pisică, fugi, că-mi sparii băiatul!"
Repetă fraza aceasta de cinci, ş
