In catedrala din oraselul britanic Durham, exista o piatra tombala pe care sunt marcate doua initiale misterioase: J.B. In asa-numitul “Crush Hall”, din stravechea primarie a aceluiasi oras, se iteste o statuie de bronz inalta de 99 cm, reprezentand un gentilom ce sta sprijinit de o piesa de mobilier acoperita cu o stofa ce cade in falduri. O reprezentare miniaturala a vreunui mare barbat al locului? Nicidecum. Ba chiar, in termeni metrici, este un exercitiu de (mica) exagerare. Statuia il reprezinta pe Joseph Boruwlaski, un personaj care avea, de fapt, 98 cm la maturitate. Sau, asa cum era cunoscut la toate curtile Europei, Joujou, piticul pe care, cu vreo doua veacuri si jumatate in urma, si-l disputau conti si regine, baroni si baronese. Iar JB (de pe lespedea funerara) nu reprezinta altceva decat prescurtarea grabita (sau stanjenita?) a numelui aceluiasi om, pe care viata oricum il prescurtase din nascare. Liliputanul a vazut lumina zilei in 1739, la Halicz, in Polonia. Avea atunci 20 cm, iar la 10 ani nu depasise 63. Desi nascuti din parinti normali, alti doi frati ai sai (din totalul de 6 odrasle), erau de asemenea atinsi de nanism. Joseph a fost insa singurul dintre ei care a stiut sa faca din infirmitate un avantaj. Pentru ca, la dimensiunile lui, era proportionat si, in plus, avea o istetime iesita din comun, s-a pripasit prin saloanele din Varsovia, unde renumele i-a depasit repede statura, a devenit mascota la curtile din Munchen si Viena (unde s-a zbenguit pe genunchii Mariei Tereza), a trecut prin Ungaria si a ajuns la Buckingham si Versailles, unde cariera lui a atins apogeul. Stilat, distins, pricepandu-se la muzica, la dans si stapanind arta conversatiei, Joujou a izbutit sa fie cel mai ravnit pitic de companie al secolului XVIIIl. In paranteza fie spus, mama Natura a incercat sa-si compenseze vitregia, harazindu-i 98 de ani de viata (s-a prapadi