La criza din 1929, fermierii vărsau laptele pe jos, pentru că valoarea lui se prăbuşise. La criza din 2008, chinezii pun melamină în el, să-l facă mai gras. Atunci, lumea a aflat de la radio şi s-a panicat în timp real.
La criza din 1929, fermierii vărsau laptele pe jos, pentru că valoarea lui se prăbuşise. La criza din 2008, chinezii pun melamină în el, să-l facă mai gras. Atunci, lumea a aflat de la radio şi s-a panicat în timp real.
Astăzi nu doar că ne panicăm, dar avem şi reacţii la asta, sub forma "bine le-a făcut capitaliştilor de pe Wall Street, că erau prea lacomi!". Faţă de 1929 însă, media a prins viteză mult mai mare: acum nici sfârşitul lumii nu poate sta pe prima pagină mai mult de trei zile, lumea se plictiseşte uşor.
De fapt, miroase a recesiune şi la noi, că nu degeaba stă soarele în nori de două săptămâni. Studiile spun că toamna, pe vreme ploioasă, bursa cade, în vreme ce soarele pare s-o ridice.
Bursa e ca o fiinţă vie: trăieşte drame, are nevoie de puţină încurajare, câteodată trebuie s-o duci la doctor, care îi va prescrie antidepresive fără să-i spună deschis ce are.
Semnele se văd deja şi la noi în domeniu, adică în media. Bugetele de marketing sunt în plină ajustare la companiile de retail. Mecanismul e simplu: în ciuda creşterii economice ca în poveşti, consumul se întâmplă în continuare pe credit. Creditul se va scumpi/strica oricum, cu criză sau fără. Şi-atunci te pregăteşti din vreme.
Mai puţină publicitate înseamnă mai puţini bani în malaxorul cererii artificiale care stă la baza societăţii de consum – şi de aici mai puţine vânzări, care la rândul lor vor duce la şi mai mici bugete de marketing.
Dovezile sunt anecdotice. Un coleg din jurnalism mi-a povestit c-a fost nevoit să scrie cinci pagini în plus la revistă luna asta, pentru că advert
