"Dacă de tânăr nu prinzi gustul cititului, nu-l vei mai prinde niciodată", spune un anticar de lângă parcul Obor. Cam acelaşi lucru crede şi un altul care vinde cărţi în centrul Capitalei: "Pasiunea pentru citit se formează în preadolescenţă şi adolescenţă". Cei mai mulţi elevi români au făcut cunoştinţă numai cu personajele din romanele recomandate în programa şcolară. Alţii, mai puţini, au călătorit în jurul lumii cu Jules Verne şi au luat parte la aventurile tânărului d’Artagnan. Bibliografia obligatorie generează încă profitul celor mai multe anticariate din Capitală, iar scriitorii canonici sunt "vedetele" rafturilor. Cărţile, de la obligaţie la plăcere Deşi şi-a deschis afacerea cu cărţi de puţin timp, Marin Văduva, de la Anticariatul Unu de pe Strada Doamnei, pare să-şi fi format o părere despre preferinţele literare ale clienţilor săi. Cei care îi trec pragul sunt fie elevi şi studenţi, obligaţi de profesori să-şi completeze lista cu lecturi, fie „cititori adevăraţi”, care revin pentru un titlu anume sau pentru un autor. „Cererile sunt în funcţie de necesităţi. Vin mulţi elevi sau părinţi cu lista din bibliografie, caută titlurile recomandate la şcoală - Moromeţii, Ion. Pentru lectura personală sunt preferaţi scriitorii ruşi, Dostoievski, Tolstoi, şi autorii sud-americani, precum Marquez şi Llosa”, spune Văduva, pentru care cel mai important grup de clienţi sunt studenţii. El semnalează şi un caz aparte- atunci când moartea unui scriitor sau a unei personalităţi al cărei nume este strâns legat de o operă funcţionează ca un magnet. A fost cazul lui Octavian Paler, când cititorii „s-au simţit cumva obligaţi sau au cumpărat cărţi din nostalgie”. Şi moartea actorului Ştefan Iordache a stârnit nostalgii printre iubitorii de literatură din România. "Imediat după moartea lui Iordache, au venit foarte mulţi oameni să ceară "Cel mai iubit dintre pământeni", a lui Mari