TATAL NOSTRU
Adolescentii au nevoie sa fie ascultati, intelesi si iubiti
M-a intrebat, nu demult, cineva:
- Credeti ca se mai poate face ceva cu tineretul acesta? Orasele, mai ales cele mari, sunt pline de discoteci, stadioane, restaurante si locuri de distractii, unde mii de tineri se manifesta zgomotos, sfidand orice buna cuviinta, departe de cumintenia batranilor nostri. Am incercat sa raspund printr-o intamplare, petrecuta la Iasi, pe cand eram student. Era prin anul 1998, in primavara, cred. Era seara, si afara destul de caldut. Iesenii urmareau la televizor - ca aproape toata tara - un meci de fotbal, Romania - Anglia. Daca bateam, ne calificam in nu stiu ce cupa sau campionat. Ma plimbam cu inca un frate monah pe aleile din curtea manastirii Sfintii Trei Ierarhi. Era un aer placut, iar noi aveam o dispozitie buna pentru meditatie si conversatie. Din cand in cand, se auzeau strigate de incurajare sau dezamagire de pe la blocurile din fata manastirii, dar si de mai departe.
- Este meci, remarc cu voce tare.
- Da. Cine joaca?
- Nu stiu. Parca Romania - Anglia. Oricum, cred ca este un meci important, pentru ca nu se mai vede tipenie de om pe strada.
Erau orele 21.30-22.00. La vremea asta, de obicei, centrul Iasilor, Piata Unirii, Copoul, erau destul de animate. Am continuat sa ne plimbam si sa ne odihnim sufletele. Mai schimbam cate un gand, cautand sa tocmim vreo idee. Fratele, cu oarecare vechime in manastire, mai scapa si cate o sentinta. Se pronunta din cand in cand cu autoritate si siguranta asupra lucrurilor. Am uitat de meci. Strigatele pasionatilor de fotbal se auzeau in continuare, la rastimpuri, dar ne-am invatat cu ele si nu ne mai distrageau atentia. Eram absorbiti de ale noastre, cand... o izbucnire de goooool...! gol-gol-gol! ne-a facut sa stam in loc. Ne-am oprit. Strigate de bucurie, de entuziasm. "G
