Vladimir Sorokin, "Ziua opricinicului", traducere si note de Mihail si Alexandru Vakulovski, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.25.36), 172 pag.

In ciuda politiei politice si a cenzurii, in URSS a existat permanent o miscare artistica subterana, pentru ca rusii de rand isi iubesc artistii si scriitorii (recitalurile de poezie si lecturile cu public aduna si azi numerosi amatori). In anii dictaturii comuniste, autorii ce refuzau sa se lase inregimentati au continuat cu toate riscurile sa scrie lucruri neconvenabile regimului si sa le faca sa circule in samizdat, batute la masina, multiplicate artizanal sau chiar copiate de mana de cititorii care le apreciau si le dadeau mai departe. Unele din aceste manuscrise ajungeau pe filiere diplomatice in Occident si erau tiparite acolo, producand cutremure de constiinta (cel mai celebru caz e cel al lui Aleksandr Soljenitin - omagiat de lumea intreaga la disparitia lui, la inceputul lui august). Vladimir Sorokin, care are acum 53 de ani, s-a format in cercul artistilor underground moscoviti, deopotriva ca pictor si grafician, dar si ca scriitor (romancier, dramaturg, scenarist), de o verva satirica si o forta a imaginatiei - socante, in raspar cu politica oficiala din domeniul culturii. Asa ca a fost nevoit sa debuteze... la Paris, in 1985, cu un roman, "Coada", si sa fie mult apreciat in Occident, inainte de a deveni un nume emblematic al noii literaturi ruse in patria lui, dupa 1991. La noi a fost tradus prima oara in 2005, tot in colectia "Byblos" de la Editura "Curtea Veche", coordonata de Livia Sasz, exceptionala ca selectie si calitate a traducerilor, cu o capodopera, romanul "Gheata" din 2002, "despre totalitarism si cautarea paradisului pierdut al sufletului". Acum va recomand cel mai recent roman al lui Sorokin, "Ziua opricinicului" (aparut in romaneste in acelasi timp cu traducerea lui in Franta!), a car