Popina Borduşani, un grind crescut, de când lumea, în inima Bălţii Ialomiţei. O movilă înconjurată de ape şi hăţişuri aproape virgine. Oricât ar părea de modest, acest deal mărunţel este totuşi un loc cu totul deosebit: din vârful său ne privesc opt milenii de istorie.

Popina Borduşani, un grind crescut, de când lumea, în inima Bălţii Ialomiţei. O movilă înconjurată de ape şi hăţişuri aproape virgine. Oricât ar părea de modest, acest deal mărunţel este totuşi un loc cu totul deosebit: din vârful său ne privesc opt milenii de istorie.

Vestigiile de aici sunt cunoscute din 1897, când “Dicţionarul geografic al judeţului Ialomiţa” preciza: “Popina, movilă în Insula Balta, plasa Ialomiţa-Baltă în comuna Borduşeni. Movila este înaltă de 20 de metri şi se găsesc într-însa şi risipite împrejurul ei bucăţi groase de vase nearse în foc”. Cercetările sistematice au început însă abia peste un secol. Abordarea unei metode moderne de investigare pe teren, pusă în practică în ultimul deceniu, a adus cu sine o avalanşă de surprize ştiinţifice. Iar Popina Borduşani s-a dovedit a fi un loc special, unde, asemenea unor criminalişti versaţi, arheologii identifică amprentele uneia dintre cele mai spectaculose civilizaţii ale Europei preistorice.

Borduşani

Omul de azi, obişnuit cu un minimum de confort, n-ar da multe parale pe sălbăticia din Balta Ialomiţei. De fapt, nici “oferta locativă” nu-i prea generoasă: ape, întinderi nesfârşite de stuf separate prin canale înguste şi încâlcite. Ce mai, spaţiu neprimitor, care, colac peste pupăză, este veşnic infestat cu hoarde de ţânţari hămesiţi. Dar asta nu înseamnă că oamenii au dat mereu bir cu fugiţii. Ba din contră. Cu sute şi mii de ani în urmă, “dezvoltatorii imobiliari” ai istoriei n-au făcut nazuri, iar hăţişurile Ialomiţei aveau căutare. Iar în ultimele milenii au fost “frecventate” constant. Cele