Patronii tele­vi­zi­unilor îi aşteap­tă pe candidaţi flu­tu­rând facturierul Mircea Geoană a criticat CNA pentru că pregăteşte o decizie care va permite radiourilor şi televiziunilor private să perceapă bani candidaţilor pentru difuzarea spoturilor electorale. Geoană a spus (conform NewIn) că decizia CNA este „nedreaptă şi că încurajează intrarea banului în competiţia electorală”. În calitate de preşedinte de partid, Geoană ar fi trebuit să ştie că articolul 38, alineatul 3, din Legea 35/15 martie 2008, prevede că „posturile private de radio şi televiziune vor practica acelaşi tarif pe emisiune şi pe unitate de timp pentru toţi competitorii electorali care participă în alegeri”. Aşadar, nu CNA s-a trezit peste noapte să introducă facturarea candidaţilor la televiziunile şi radiourile comerciale, ci parlamentarii care au făcut Legea votului uninominal. Consiliul nu face altceva decât să transpună legea într-o reglementare privind desfăşurarea campaniei electorale în programele audiovizuale. Bocetele candidaţilor care protestează că li se bagă mâna adânc în buzunare pentru a apărea pe micile ecrane nu sunt decât nişte jocuri ipocrite. Se ştie că în campaniile precedente, când accesul pe „sticlă” se făcea fără facturier, partidele dădeau bani („pe sub masă”) radiodifuzorilor.

De această dată, posturile private cu acoperire naţională au motive de bucurie: vin banii de la candidaţi! Este vremea ca politicienii să fie „jupuiţi”. Pentru că sunt la fel de bogaţi ca şi producătorii de bere şi detergenţi. Iar foamea lor de promovare este mai mare decât a unui brand de ciocolată. Marile televiziuni şi radiouri nu vor lucra cu discounturi, ca în cazul clienţilor comerciali, ci cu preţuri prohibitive. Zece mii de euro în plus pe factura unui candidat va fi o afacere proastă pentru un sales manager.

În această campanie, grosul publicităţii electorale se