Radu Voina, campion mondial in 1974 si trei medalii olimpice (bronz in '72 si '80, argint in '76). Pentru un jucator din nationala de azi, o asemenea carte de vizita seamana cu o misiune imposibila. "Sa nu mai vorbim despre medalii, ne tot ascundem in spatele lor", spune chiar el, povestind cum in 25 de ani de antrenorat la echipe de baieti, nu de putine ori si-a mustrat elevii: "Purtati aceste tricouri pe meritul altora".
Dupa Beijing, Radu Voina a preluat nationala feminina. Stie ca fetele sunt intr-o groapa de neincredere, a simtit asta in turneul facut prin tara, saptamana trecuta. Dar nu este descurajat: "pentru unele jucatoare, Europeanul va fi ultimul turneu, nu se poate sa nu isi doreasca o amintire frumoasa!"
Reporter: Domnule Voina, ati antrenat mai bine de 25 de ani numai echipe de baieti. Cum e sa antrenati de data aceasta o echipa feminina?
Radu Voina: Nu as putea sa va spun pentru ca deocamdata sunt intr-o perioada de cautari, de telefonat. Am facut si un un turneu de vreo trei zile prin tara. Am vrut sa vorbesc cu toate cluburile, in special cu antrenorii lor pentru ca eu consider ca antrenorii sunt in masura sa-mi dea un sfat corect, obiectiv si civilizat. Am stat de vorba fara sa le impun nimic. Am avut o discutie, un fel de a spune: "Buna ziua tuturor! Am venit. Sper sa colaboram asa cum toata lumea vrea".
Reporter: Cu domnul Tadici ati vorbit?
Radu Voina: Sigur ca da. Am vorbit cu toata lumea, si cu dl Tadici, cu Musi, cu toti antrenorii pe unde am facut acest turneu, iar cu restul, la care nu am ajuns, am vorbit la telefon. Am profitat si am vazut un meci la Baia Mare, cu Ramnicu Valcea.
Reporter: Domnul Tadici era mai dur cu fetele. Antrenorul Voina cum o sa-si trateze jucatoarele?
Radu Voina: In primul rand eu respect viata privata a jucatoarelor si nu amestec sportul cu viata personala.
